Pentru ca este mare seceta de shootere in aceasta perioada desi suntem la inceputul lui octombrie (septembrie / octombrie fiind considerate luni “bune” pentru lansat jocuri in caz ca sunt neinitiati in business printre noi :P) am zis ca ar fi totusi o idée buna sa incerc Borderlands 2. Am jucat primul joc in intregime dar nu pot sa spun ca am asteptat continuarea cu sufletul la gura. A fost o achizitie facuta in alt moment de seceta cand jocul plus toate DLC-urile au costat 10 eurogolzi pe Steam. Quest-urile din primul joc erau repetitive, povestea in sine era o balarie fara nici un fel de twist iar game-play-ul era mediocru. Tin minte cum mi se plictiseau bucati din creier in timp ce ma jucam DAR avand in vedere ca banii erau luati si foamea foame m-am dixtrat si cu asta.

Acum a venit vremea sa ma dixtrez si cu 2-ul si ghici ce ? Game-play-ul este mediocru, povestea este o balarie (cel putin pana unde am ajuns eu) si questurile sunt aproape la fel ca in primul joc. 

Sunt si parti bune : poti sa compari numere toata ziua singur sau alaturi de prieteni ! Fara nici o gluma ! Partile “bune” ale jocului, ce a facut si din primul Borderlands un joc de nota 8 sunt coop-ul si sistemul de iteme.  Pe scurt poti juca ce se intelegea prin campania de singleplayer in 2, 3 sau 4 jucatori iar pe tot parcursul jocului vor pica aproximativ 3 brazilioane de iteme pe modelul Diablo. Itemele se impart in 6 clase si fiecare are 5 stats-uri plus abilitati speciale si damage-uri elementale, asa ca te vei intreba care arma e mai buna ? pistolul cu damage 10, accuracy 30, reload speed 40 , fire rate 20 si  magazine size 15 sau sniper-ul cu damage 15, accuracy 40, reload speed 30 , fire rate 15 si  magazine size 10 ? pentru mine raspunsul a fost  cand ma plictisesc de modelul asta de arma imi iau altul. Partea haioasa este ca jocul este destul de usor ca modalitatea acesta retarda sa functioneze in majoritatea cazurilor. Trebuie sa recunosc ca modele de arme arata bine si par cel putin destul de multe cat sa nu se repete destul de des.

Alt plus al jocului ar fi calitatea replicilor sau mai bine zis glumitzele cu care este presarat jocul. Sa nu ma intelegi gresit, nu o sa rupi scaunul de ras sau o sa retii una dintre glume dar, acolo, in mintea ta, o sa te distreze putin. Este unul dintre momentele cand te tavalesti pe jos de ras in fereastra de messenger in timp ce pastrezi poker face-ul perfect.

Mi-ar place sa mai adaug parti bune mai ales ca mi se pare ca am iesit cu raul in fata dar din pacate nu mai imi trece nimic prin cap. Practic este acelas joc cu microscopice imbunatatiri si alta campanile. Pentru mine si cred ca si in mintea designerilor Borderlands este Diablo FPS, o incercare destul de reusita de a capitalize pe un sistem dovedit ca functioneaza.

Daca inca iti place game-play-ul in genul Diablo sau daca nu ai trecut inca prin experienta asta: Go NUTS! – si nu te duce singur! ia macar un prieten cu tine pentru ca asa a fost gandit jocul si asa o sa fie cel mai fun.

Daca esti plictisit de genul asta de game-play fugi si nu te uita inapoi pentru ca designul este orientat numai in acesta directie.